duminică, 30 ianuarie 2011

“Cat de mult il poti iubi?!”


Sa iti alerge prin minte. Sa-ti ocupe gandurile. Sa aiba cheia inimii tale, sa locuiasca in ea, fara sa ii ceri ceva in schimb. De cate ori nu ti s-a intamplat asta?
Rasul lui sa iti rasune in minte precum o arie fina de jazz. Imaginea chipului sau sa iti inunde visele si clipele de somn. Sa iti fure gandurile cand esti la un examen si sa te uiti dupa el de fiecare data cand iesi din casa. Nu! Nu poti evada din universul ce ii poarta numele! E fara doar si poate.
Nu regreti nimic din ceea ce ai facut. Nu iti pasa daca trebuie sa renunti la prietenele tale, la orele pierdute, dar castigate in mall-uri pentru shopping. Ai face orice doar ca sa petreci cat mai mult timp cu el. Simti ca prinzi aripi in momentul in care te strange la pieptul sau. Conduci lumea cand mergi pe strada tinandu-l de mana. Esti mai fericita ca oricand. E o fericire ce te doboara aproape, dar nu vrei sa cazi. Simti ca visezi cu ochii deschisi si nu vrei sa te trezesti vreodata. Crezi ca iubesti, esti convinsa chiar ca e iubirea vietii tale. Il astepti oricat e nevoie, fara sa ii ceri vreo socoteala pentru intarziere, pentru tacere sau pentru indiferenta cu care te trateaza uneori. Esti captiva in lumea lui. Nu l-ai lasa sa plece niciodata din bratele tale. Te multumesti doar cu un zambet, fie el ironic, fie prefacut, dar un zambet sa fie…
E-n sufletul tau si iubeste odata cu tine. E in fiinta ta si respira odata cu tine. E mereu cu tine, simti puterea si in acelasi timp delicatetea cu care iti strange mana. Si tu crezi ca n-o sa te paraseasca niciodata. Asa sa fie?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu