Anii frumosi si tineri, colorati si trecatori au prins aripi de libelula si-au plecat, lasand in urma un gust amar… ca de ciocolata cu prea multa cacao. E-un gust amar, dar dulce.
Si-a dedicat anii de liceu unui el care pana la urma i-a aruncat in cosul de gunoi. Pierdea nopti vorbind cu el la telefon. Facea compromisuri nenumarate… doar pentru el. L-a iertat fiindca nu i-a fost alaturi cand a terminat liceul. L-a iertat ca la petrecerea de final de liceu nu a aparut cu un trandafir rosu in mana.
Iar cand s-a vazut studenta… s-a intrebat:
- Oare sa fi gresit cu ceva?
-Trebuia sa renunti la tot, ca sa putem fi impreuna! A rasunat raspunsul lui, in mintea ei.
Cristale de tristete si deziluzie ii mangaie obrazul ce arde. E dezamagita de ea insasi, mai mult decat a fost vreodata. Stie ca e cel mai bun lucru care i se putea intampla, faptul ca l-a parasit, dar o doare… pentru ca trebuia sa o faca mai devreme.
L-a parasit, apoi l-a iertat. Dar nu vrea sa mai stie de el nimic… niciodata.
