luni, 31 ianuarie 2011

~~Iarta,apoi uita!!


Anii frumosi si tineri, colorati si trecatori au prins aripi de libelula si-au plecat, lasand in urma un gust amar… ca de ciocolata cu prea multa cacao. E-un gust amar, dar dulce.
Si-a dedicat anii de liceu unui el care pana la urma i-a aruncat in cosul de gunoi. Pierdea nopti vorbind cu el la telefon. Facea compromisuri nenumarate… doar pentru el. L-a iertat fiindca nu i-a fost alaturi cand a terminat liceul. L-a iertat ca la petrecerea de final de liceu nu a aparut cu un trandafir rosu in mana.
Iar cand s-a vazut studenta… s-a intrebat:
- Oare sa fi gresit cu ceva?
-Trebuia sa renunti la tot, ca sa putem fi impreuna! A rasunat raspunsul lui, in mintea ei.
Cristale de tristete si deziluzie ii mangaie obrazul ce arde. E dezamagita de ea insasi, mai mult decat a fost vreodata. Stie ca e cel mai bun lucru care i se putea intampla, faptul ca l-a parasit, dar o doare… pentru ca trebuia sa o faca mai devreme.
L-a parasit, apoi l-a iertat. Dar nu vrea sa mai stie de el nimic… niciodata.

Si totusi,nu vrei sa ti se faca dor??

Nu te poti satura de mangaierea tandra a genelor lui pe chipul tau. Nu vrei sa inceteze nici o clipa muzica glasului sau ce iti rasuna in minte clipa de clipa. Cand nu esti cu el, privesti pozele cu voi. Pur si simplu nu te poti opri. E ca un drog.
Il visezi cu ochii deschisi. Te indragostesti iar si iar de acelasi el.
Lasi sa ti se faca dor. Astepti doua zile pana vine de acasa… il astepti de parca ar fi trecut o vacanta. Perna ta inca miroase a el, iar tricoul sau e inca pe tine. Nu, nu te poti opri.
Ti se pare ca azi are ochii mai frumosi ca ieri. Esti convinsa ca azi il iubesti mai mult decat ai facut-o ieri. Te raportezi la ieri, azi si maine. Da, azi mai mult ca ieri si mai putin ca maine.
Si nu, nu vrei sa ti se faca dor.

duminică, 30 ianuarie 2011

Orice ar fi,nu renunta la visul tau!!!


Stiu ca ti-ai zis asta de o mie de ori. Tot de o mie de ori te-ai gandit sa renunti, dar nu ai reusit sa o faci si esti mandra de asta. Ai un vis care-ti hraneste trairea si iti incanta sufletul. De ce ai renunta?
Nu uita ca rabdarea e esentiala intr-un drum destul de lung cum este cel spre implinirea viselor, indiferent de vis. Nu intamplator viata ne supune atator piedici. Te-ai impiedicat si ai cazut. Ti-e teama sa te ridici? Nu, draga mea, sa nu iti fie teama.
Orice piedica este de fapt un pas inainte, nu inapoi… asa cum crezi tu. Intotdeauna sa te gandesti la visul tau si sa iti zici ca trebuie sa te ridici… si ai sa te ridici! Vei privi inainte cu ochii lacrimati. O sa te scuturi de praf. O sa te ridici in picioare si ai sa reusesti.
Ce o sa fac?
O sa iei fiecare lucru la timpul sau. Faci un dus, tragi un pui de somn. Iti place sa citesti? Iti aduc niste carti. Cele mai bune sunt cele de fictiune. Chiar daca nu ai chef, imbraca-te frumos. Sa iti impui asta! Nu pentru cei din jur, ci pentru tine. Lucrurile marunte conteaza cel mai mult.
Nu o sa fie mai usor?
Nu. Dar tu o sa te descurci din ce in ce mai bine.Aminteste-ti ca drumul spre reusita porneste din adancul prapastiei. Faptul ca te-ai impiedicat de o scama nu te va ingenunchia, nu-i asa? Stii mai bine ca oricine cat de puternica esti, dar mai ales cat de puternica poti fi.

“Cat de mult il poti iubi?!”


Sa iti alerge prin minte. Sa-ti ocupe gandurile. Sa aiba cheia inimii tale, sa locuiasca in ea, fara sa ii ceri ceva in schimb. De cate ori nu ti s-a intamplat asta?
Rasul lui sa iti rasune in minte precum o arie fina de jazz. Imaginea chipului sau sa iti inunde visele si clipele de somn. Sa iti fure gandurile cand esti la un examen si sa te uiti dupa el de fiecare data cand iesi din casa. Nu! Nu poti evada din universul ce ii poarta numele! E fara doar si poate.
Nu regreti nimic din ceea ce ai facut. Nu iti pasa daca trebuie sa renunti la prietenele tale, la orele pierdute, dar castigate in mall-uri pentru shopping. Ai face orice doar ca sa petreci cat mai mult timp cu el. Simti ca prinzi aripi in momentul in care te strange la pieptul sau. Conduci lumea cand mergi pe strada tinandu-l de mana. Esti mai fericita ca oricand. E o fericire ce te doboara aproape, dar nu vrei sa cazi. Simti ca visezi cu ochii deschisi si nu vrei sa te trezesti vreodata. Crezi ca iubesti, esti convinsa chiar ca e iubirea vietii tale. Il astepti oricat e nevoie, fara sa ii ceri vreo socoteala pentru intarziere, pentru tacere sau pentru indiferenta cu care te trateaza uneori. Esti captiva in lumea lui. Nu l-ai lasa sa plece niciodata din bratele tale. Te multumesti doar cu un zambet, fie el ironic, fie prefacut, dar un zambet sa fie…
E-n sufletul tau si iubeste odata cu tine. E in fiinta ta si respira odata cu tine. E mereu cu tine, simti puterea si in acelasi timp delicatetea cu care iti strange mana. Si tu crezi ca n-o sa te paraseasca niciodata. Asa sa fie?